From a Vulgar Latin root *affēnāre, from Latin fēnum. Compare French faner, from Vulgar Latin *fenāre.
a afâna (third-person singular present afânează, past participle afânat) 1st conj.
infinitive | a afâna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | afânând | ||||||
past participle | afânat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | afânez | afânezi | afânează | afânăm | afânați | afânează | |
imperfect | afânam | afânai | afâna | afânam | afânați | afânau | |
simple perfect | afânai | afânași | afână | afânarăm | afânarăți | afânară | |
pluperfect | afânasem | afânaseși | afânase | afânaserăm | afânaserăți | afânaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să afânez | să afânezi | să afâneze | să afânăm | să afânați | să afâneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | afânează | afânați | |||||
negative | nu afâna | nu afânați |