From a Vulgar Latin root *ammūtīre, itself either from Latin mūtus or from obmūtēscere, present active infinitive of obmūtēscō; alternatively from the variant form, from *mutīre < mūtēscere, or simply derived from mut. Compare Aromanian amutsãscu, amutsãri, Italian ammutire.
a amuți (third-person singular present amuțește, past participle amuțit) 4th conj.
infinitive | a amuți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | amuțind | ||||||
past participle | amuțit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | amuțesc | amuțești | amuțește | amuțim | amuțiți | amuțesc | |
imperfect | amuțeam | amuțeai | amuțea | amuțeam | amuțeați | amuțeau | |
simple perfect | amuții | amuțiși | amuți | amuțirăm | amuțirăți | amuțiră | |
pluperfect | amuțisem | amuțiseși | amuțise | amuțiserăm | amuțiserăți | amuțiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să amuțesc | să amuțești | să amuțească | să amuțim | să amuțiți | să amuțească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | amuțește | amuțiți | |||||
negative | nu amuți | nu amuțiți |