a autoafirma (third-person singular present autoafirmă, past participle autoafirmat) 1st conj.
infinitive | a autoafirma | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | autoafirmând | ||||||
past participle | autoafirmat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | autoafirm | autoafirmi | autoafirmă | autoafirmăm | autoafirmați | autoafirmă | |
imperfect | autoafirmam | autoafirmai | autoafirma | autoafirmam | autoafirmați | autoafirmau | |
simple perfect | autoafirmai | autoafirmași | autoafirmă | autoafirmarăm | autoafirmarăți | autoafirmară | |
pluperfect | autoafirmasem | autoafirmaseși | autoafirmase | autoafirmaserăm | autoafirmaserăți | autoafirmaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să autoafirm | să autoafirmi | să autoafirme | să autoafirmăm | să autoafirmați | să autoafirme | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | autoafirmă | autoafirmați | |||||
negative | nu autoafirma | nu autoafirmați |
autoafirma