Unknown. Probably from an older pogorî, from Proto-Slavic *pogorъ.
a coborî (third-person singular present coboară, past participle coborât) 4th conj.
infinitive | a coborî | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | coborând | ||||||
past participle | coborât | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cobor | cobori | coboară | coborâm | coborâți | coboară | |
imperfect | coboram | coborai | cobora | coboram | coborați | coborau | |
simple perfect | coborâi | coborâși | coborî | coborârăm | coborârăți | coborâră | |
pluperfect | coborâsem | coborâseși | coborâse | coborâserăm | coborâserăți | coborâseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cobor | să cobori | să coboare | să coborâm | să coborâți | să coboare | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | coboară | coborâți | |||||
negative | nu coborî | nu coborâți |