combina
combina
combina
combina
combina
combīnā
combina
Borrowed from French combiner, from Late Latin combīnō.
a combina (third-person singular present combină, past participle combinat) 1st conjugation
infinitive | a combina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | combinând | ||||||
past participle | combinat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | combin | combini | combină | combinăm | combinați | combină | |
imperfect | combinam | combinai | combina | combinam | combinați | combinau | |
simple perfect | combinai | combinași | combină | combinarăm | combinarăți | combinară | |
pluperfect | combinasem | combinaseși | combinase | combinaserăm | combinaserăți | combinaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să combin | să combini | să combine | să combinăm | să combinați | să combine | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | combină | combinați | |||||
negative | nu combina | nu combinați |
combina