convoca
convoca
convoca
convocā
convoca
Borrowed from French convoquer, from Latin convocare.
a convoca (third-person singular present convocă, past participle convocat) 1st conj.
infinitive | a convoca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | convocând | ||||||
past participle | convocat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | convoc | convoci | convocă | convocăm | convocați | convocă | |
imperfect | convocam | convocai | convoca | convocam | convocați | convocau | |
simple perfect | convocai | convocași | convocă | convocarăm | convocarăți | convocară | |
pluperfect | convocasem | convocaseși | convocase | convocaserăm | convocaserăți | convocaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să convoc | să convoci | să convoce | să convocăm | să convocați | să convoce | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | convocă | convocați | |||||
negative | nu convoca | nu convocați |
convoca