Inherited from Latin conforīre, present active infinitive of conforiō, from foriō, from foria (“diarrhea”). Compare Aromanian cufurescu, cufuriri, cf. also Portuguese, Galician forricar, esforricar.
a cufuri (third-person singular present cufurește, past participle cufurit) 4th conj.
infinitive | a cufuri | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cufurind | ||||||
past participle | cufurit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cufuresc | cufurești | cufurește | cufurim | cufuriți | cufuresc | |
imperfect | cufuream | cufureai | cufurea | cufuream | cufureați | cufureau | |
simple perfect | cufurii | cufuriși | cufuri | cufurirăm | cufurirăți | cufuriră | |
pluperfect | cufurisem | cufuriseși | cufurise | cufuriserăm | cufuriserăți | cufuriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cufuresc | să cufurești | să cufurească | să cufurim | să cufuriți | să cufurească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cufurește | cufuriți | |||||
negative | nu cufuri | nu cufuriți |