decolora
decolora
dēcolōrā
Borrowed from French décolorer, from Latin decolorare.
a decolora (third-person singular present decolorează, past participle decolorat) 1st conj.
infinitive | a decolora | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | decolorând | ||||||
past participle | decolorat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | decolorez | decolorezi | decolorează | decolorăm | decolorați | decolorează | |
imperfect | decoloram | decolorai | decolora | decoloram | decolorați | decolorau | |
simple perfect | decolorai | decolorași | decoloră | decolorarăm | decolorarăți | decolorară | |
pluperfect | decolorasem | decoloraseși | decolorase | decoloraserăm | decoloraserăți | decoloraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să decolorez | să decolorezi | să decoloreze | să decolorăm | să decolorați | să decoloreze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | decolorează | decolorați | |||||
negative | nu decolora | nu decolorați |
decolora