From de- + numi, based on French dénommer.
a denumi (third-person singular present denumește, past participle denumit) 4th conj.
infinitive | a denumi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | denumind | ||||||
past participle | denumit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | denumesc | denumești | denumește | denumim | denumiți | denumesc | |
imperfect | denumeam | denumeai | denumea | denumeam | denumeați | denumeau | |
simple perfect | denumii | denumiși | denumi | denumirăm | denumirăți | denumiră | |
pluperfect | denumisem | denumiseși | denumise | denumiserăm | denumiserăți | denumiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să denumesc | să denumești | să denumească | să denumim | să denumiți | să denumească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | denumește | denumiți | |||||
negative | nu denumi | nu denumiți |