Inherited from Vulgar Latin *discantāre, from Latin dis- + cantō. Compare Aromanian discãntu, discãntari, Friulian discjantâ (“disenchant, awaken, make wiser”), Venetan descantar (“wake up, sharpen up”); cf. also French déchanter.
a descânta (third-person singular present descântă, past participle descântat) 1st conj.
infinitive | a descânta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | descântând | ||||||
past participle | descântat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | descânt | descânți | descântă | descântăm | descântați | descântă | |
imperfect | descântam | descântai | descânta | descântam | descântați | descântau | |
simple perfect | descântai | descântași | descântă | descântarăm | descântarăți | descântară | |
pluperfect | descântasem | descântaseși | descântase | descântaserăm | descântaserăți | descântaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să descânt | să descânți | să descânte | să descântăm | să descântați | să descânte | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | descântă | descântați | |||||
negative | nu descânta | nu descântați |