divulga
divulga
dīvulgā
divulga
Borrowed from French divulguer, from Latin divulgare.
a divulga (third-person singular present divulgă, past participle divulgat) 1st conj.
infinitive | a divulga | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | divulgând | ||||||
past participle | divulgat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | divulg | divulgi | divulgă | divulgăm | divulgați | divulgă | |
imperfect | divulgam | divulgai | divulga | divulgam | divulgați | divulgau | |
simple perfect | divulgai | divulgași | divulgă | divulgarăm | divulgarăți | divulgară | |
pluperfect | divulgasem | divulgaseși | divulgase | divulgaserăm | divulgaserăți | divulgaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să divulg | să divulgi | să divulge | să divulgăm | să divulgați | să divulge | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | divulgă | divulgați | |||||
negative | nu divulga | nu divulgați |
divulga