It is uncertain whether the noun fluture came before it or was derived from it. Probably ultimately of imitative origin, through a hypothetical *fâltura. Or linked to Albanian and possibly derived from it; compare flutur. Cognate with Aromanian flitur, fliturari. Other theories suggest a Vulgar Latin root *flucturāre, from Latin fluctuāre, or *flutulāre, from flutāre ("to float"). Compare also Italian fiutola.
a flutura (third-person singular present flutură, past participle fluturat) 1st conjugation
infinitive | a flutura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | fluturând | ||||||
past participle | fluturat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | flutur | fluturi | flutură | fluturăm | fluturați | flutură | |
imperfect | fluturam | fluturai | flutura | fluturam | fluturați | fluturau | |
simple perfect | fluturai | fluturași | flutură | fluturarăm | fluturarăți | fluturară | |
pluperfect | fluturasem | fluturaseși | fluturase | fluturaserăm | fluturaserăți | fluturaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să flutur | să fluturi | să fluture | să fluturăm | să fluturați | să fluture | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | flutură | fluturați | |||||
negative | nu flutura | nu fluturați |