Probably onomatopoetic.
a forfoti (third-person singular present forfotește, past participle forfotit) 4th conjugation
infinitive | a forfoti | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | forfotind | ||||||
past participle | forfotit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | forfotesc | forfotești | forfotește | forfotim | forfotiți | forfotesc | |
imperfect | forfoteam | forfoteai | forfotea | forfoteam | forfoteați | forfoteau | |
simple perfect | forfotii | forfotiși | forfoti | forfotirăm | forfotirăți | forfotiră | |
pluperfect | forfotisem | forfotiseși | forfotise | forfotiserăm | forfotiserăți | forfotiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să forfotesc | să forfotești | să forfotească | să forfotim | să forfotiți | să forfotească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | forfotește | forfotiți | |||||
negative | nu forfoti | nu forfotiți |