A respelling of incubus, substituting the (Latin second-declension nominative singular) masculine case ending -us with its (first-declension) feminine equivalent -a; compare succuba, succubus.
incuba (plural incubae)
incuba
incuba
incuba
incubā
incuba
a incuba (third-person singular present incubează, past participle incubat) 1st conjugation
infinitive | a incuba | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | incubând | ||||||
past participle | incubat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | incubez | incubezi | incubează | incubăm | incubați | incubează | |
imperfect | incubam | incubai | incuba | incubam | incubați | incubau | |
simple perfect | incubai | incubași | incubă | incubarăm | incubarăți | incubară | |
pluperfect | incubasem | incubaseși | incubase | incubaserăm | incubaserăți | incubaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să incubez | să incubezi | să incubeze | să incubăm | să incubați | să incubeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | incubează | incubați | |||||
negative | nu incuba | nu incubați |
incuba