inculpa
inculpa
inculpa
inculpa
Borrowed from French inculper, from Latin inculpare.
a inculpa (third-person singular present inculpă, past participle inculpat) 1st conj.
infinitive | a inculpa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | inculpând | ||||||
past participle | inculpat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | inculp | inculpi | inculpă | inculpăm | inculpați | inculpă | |
imperfect | inculpam | inculpai | inculpa | inculpam | inculpați | inculpau | |
simple perfect | inculpai | inculpași | inculpă | inculparăm | inculparăți | inculpară | |
pluperfect | inculpasem | inculpaseși | inculpase | inculpaserăm | inculpaserăți | inculpaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să inculp | să inculpi | să inculpe | să inculpăm | să inculpați | să inculpe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | inculpă | inculpați | |||||
negative | nu inculpa | nu inculpați |
inculpa