oscila
Borrowed from French osciller.
a oscila (third-person singular present oscilează, past participle oscilat) 1st conj.
infinitive | a oscila | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | oscilând | ||||||
past participle | oscilat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | oscilez | oscilezi | oscilează | oscilăm | oscilați | oscilează | |
imperfect | oscilam | oscilai | oscila | oscilam | oscilați | oscilau | |
simple perfect | oscilai | oscilași | oscilă | oscilarăm | oscilarăți | oscilară | |
pluperfect | oscilasem | oscilaseși | oscilase | oscilaserăm | oscilaserăți | oscilaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să oscilez | să oscilezi | să oscileze | să oscilăm | să oscilați | să oscileze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | oscilează | oscilați | |||||
negative | nu oscila | nu oscilați |
oscila