puncta
pūncta
pūnctā
Borrowed from French ponctuer.
a puncta (third-person singular present punctează, past participle punctat) 1st conjugation
infinitive | a puncta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | punctând | ||||||
past participle | punctat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | punctez | punctezi | punctează | punctăm | punctați | punctează | |
imperfect | punctam | punctai | puncta | punctam | punctați | punctau | |
simple perfect | punctai | punctași | punctă | punctarăm | punctarăți | punctară | |
pluperfect | punctasem | punctaseși | punctase | punctaserăm | punctaserăți | punctaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să punctez | să punctezi | să puncteze | să punctăm | să punctați | să puncteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | punctează | punctați | |||||
negative | nu puncta | nu punctați |