Inherited from Latin prōcēdō, prōcēdere,[1] possibly preserved as an inherited term only in Romanian. Compare also the doublet proceda, borrowed from French.
a purcede (third-person singular present purcede, past participle purces) 3rd conj.
infinitive | a purcede | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | purcezând | ||||||
past participle | purces | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | purced | purcezi | purcede | purcedem | purcedeți | purced | |
imperfect | purcedeam | purcedeai | purcedea | purcedeam | purcedeați | purcedeau | |
simple perfect | purcesei | purceseși | purcese | purceserăm | purceserăți | purceseră | |
pluperfect | purcesesem | purceseseși | purcesese | purceseserăm | purceseserăți | purceseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să purced | să purcezi | să purceadă | să purcedem | să purcedeți | să purceadă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | purcede | purcedeți | |||||
negative | nu purcede | nu purcedeți |