Borrowed from Old Church Slavonic ранити (raniti, “to wound”), from Proto-Slavic *raniti, from *rana (“wound”). Compare Aromanian arãnescu, arãniri.
a răni (third-person singular present rănește, past participle rănit) 4th conj.
infinitive | a răni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | rănind | ||||||
past participle | rănit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | rănesc | rănești | rănește | rănim | răniți | rănesc | |
imperfect | răneam | răneai | rănea | răneam | răneați | răneau | |
simple perfect | rănii | răniși | răni | rănirăm | rănirăți | răniră | |
pluperfect | rănisem | răniseși | rănise | răniserăm | răniserăți | răniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să rănesc | să rănești | să rănească | să rănim | să răniți | să rănească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | rănește | răniți | |||||
negative | nu răni | nu răniți |