Inherited from Latin excurrere, present active infinitive of excurrō, probably through the intermediate scure, influenced by verbs like merge in the same way as curge, which was originally an alteration of cure.
Audio | (file) |
a scurge (third-person singular present scurge, past participle scurs) 3rd conj.
infinitive | a scurge | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | scurgând | ||||||
past participle | scurs | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | scurg | scurgi | scurge | scurgem | scurgeți | scurg | |
imperfect | scurgeam | scurgeai | scurgea | scurgeam | scurgeați | scurgeau | |
simple perfect | scursei | scurseși | scurse | scurserăm | scurserăți | scurseră | |
pluperfect | scursesem | scurseseși | scursese | scurseserăm | scurseserăți | scurseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să scurg | să scurgi | să scurgă | să scurgem | să scurgeți | să scurgă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | scurge | scurgeți | |||||
negative | nu scurge | nu scurgeți |