From scânteie, or possibly from a Vulgar Latin *scantiliāre or *scintiliāre, from Latin scintillō, scintillāre. Compare Aromanian scãntiljedz, scãntiljari.
a scânteia (third-person singular present scânteiază, past participle scânteiat) 1st conjugation
infinitive | a scânteia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | scânteind | ||||||
past participle | scânteiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | scânteiez | scânteiezi | scânteiază | scânteiem | scânteiați | scânteiază | |
imperfect | scânteiam | scânteiai | scânteia | scânteiam | scânteiați | scânteiau | |
simple perfect | scânteiai | scânteiași | scânteie | scânteiarăm | scânteiarăți | scânteiară | |
pluperfect | scânteiasem | scânteiaseși | scânteiase | scânteiaserăm | scânteiaserăți | scânteiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să scânteiez | să scânteiezi | să scânteieze | să scânteiem | să scânteiați | să scânteieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | scânteiază | scânteiați | |||||
negative | nu scânteia | nu scânteiați |