Inherited from Late Latin iniuriare, from Latin iniūriārī, present active infinitive of iniūrior, or alternatively simply an internal construction from Romanian în + jura, as all the other cognates outside of Eastern Romance are learned borrowings.
Audio: | (file) |
a înjura (third-person singular present înjură, past participle înjurat) 1st conj.
infinitive | a înjura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înjurând | ||||||
past participle | înjurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înjur | înjuri | înjură | înjurăm | înjurați | înjură | |
imperfect | înjuram | înjurai | înjura | înjuram | înjurați | înjurau | |
simple perfect | înjurai | înjurași | înjură | înjurarăm | înjurarăți | înjurară | |
pluperfect | înjurasem | înjuraseși | înjurase | înjuraserăm | înjuraserăți | înjuraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înjur | să înjuri | să înjure | să înjurăm | să înjurați | să înjure | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înjură | înjurați | |||||
negative | nu înjura | nu înjurați |