întreba
Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet întreba. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet întreba, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger întreba i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet întreba finns här. Definitionen av ordet întreba hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen avîntreba och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.
 Vezi și : întrebă
|
română
Etimologie
Din latină *interroguare (= interrogare).
Pronunție
- AFI: /ɨn.treˈba/
Verb
| Conjugarea verbului (se) întreba | |
| Infinitiv | a (se) întreba |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) întreb |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) întrebe |
| Participiu | întrebat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) (recipr.) a(-și) pune întrebări, în scopul de a afla un răspuns.
- A întreba pe cineva despre ceva.
- (v.tranz. și intranz.) (urmat de determinări introduse prin prep. "de" sau "despre") a cere (cuiva) vești sau lămuriri despre..., a se interesa, a se informa de..., a cerceta.
- Cărțile sunt întrebate.
- Marfa se întreabă.
- (v.tranz.) a pune cuiva întrebări pentru a-i evalua, din răspunsuri, nivelul cunoștințelor; a chestiona, a examina.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- (tranz.) Întreabă-mă să te întreb = se spune cuiva care cere o informație despre un lucru asupra căruia nici cel întrebat nu știe mai mult
- (tranz.) A întreba (pe cineva) de sănătate = a se interesa de starea în care se află cineva; a intra în vorbă cu cineva
Traduceri
a determina să dea un răspuns; a chestiona
|
|
Etimologie
Din întreba.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru întreba.