brâncă

Vezi și : branca, Branca

• brânci

Etimologie incertă. Poate din greacă βράγχος (vránchos „anghină”).

• AFI: /'brɨn.kə/

1. (med.vet.) boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și apariția unor pete violacee.
2. (med.) (pop.) erizipel.
3. (bot.) (Salicornia herbacea) plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară.
4. (bot.) (Stereum hirsutum) ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri.

• 2: (med.) erizipel
• 3: (bot.) (rar) salicornie, (reg.) brâncariță, buberic, căpriță, gușterariță, gușteriță, sărigea, soloneț, cornul-salcei, iarba-porcului, iarbă grasă, iarbă-sărată, mătură-roșie, sărătură-roșie

• brâncariță
• brânculiță
• brâncuță

• brânca-porcului
• brânca-ursului

Din latină branca. Confer italiană branca, provensală branca, spaniolă branca, portugheză branca și franceză branche.

1. (reg., în limba literară numai în loc. și expr.) mână.
2. (pop.; în forma brânci) împunsătură, ghiont, izbitură.
3. (reg.) partea de jos a picioarelor animalelor; labă.

• 1: (anat.) mână
• 2: ghiont, împunsătură
• 3: (zool.) labă

• brâncaș
• brânci
• brâncire
• brânciș
• brâncit
• îmbrânci
• îmbrâncire
• îmbrâncit

• (loc.adv.) Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se.

• A merge(sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea
• A cădea în (sau pe brânci) = a cădea istovit (de oboseală)
• A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire
• A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva

• bancar

• DEX '98 via DEX online