Vezi și : Emir, emír, émir |
Din franceză émir.
Declinarea substantivului emir | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | emir | emiri |
Articulat | emirul | emirii |
Genitiv-Dativ | emirului | emirilor |
Vocativ | emirule | emirilor |
(català)
Din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
emir m., emirs pl.
(dansk)
Din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
Declinarea substantivului emir | ||||
c. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | emir | emiren | emirer | emirerne |
Genitiv | emirs | emirens | emirers | emirernes |
(English)
Din franceză veche emir < din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
emir, pl. emirs sau (rar) umara
Din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
Declinarea substantivului emir | ||
m. | Singular | Plural |
Substantiv | emir | emirs |
Diminutiv | emirtje | emirtjes |
(norsk)
Din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Declinarea substantivului emir | ||||
m. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | emir | emiren | emirer | emirene |
Din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Declinarea substantivului emir | ||||
m. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | emir | emiren | emirar | emirane |
(polski)
Din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
Declinarea substantivului emir | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ | emir | emirowie |
Acuzativ | emira | emirów |
Dativ | emirowi | emirom |
Genitiv | emira | emirów |
Vocativ | emirze | emirowie |
Instrumental | emirem | emirami |
Locativ | emirze | emirach |
Din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
emir m., emires pl.
(español)
Din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
emir m., emires pl.
(svenska)
Din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Declinarea substantivului emir | ||||
c. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | emir | emiren | emirer | emirerna |
Genitiv | emirs | emirens | emirers | emirernas |
(Türkçe)
Din turcă otomană امر (emir) < arabă أَمْر (ʾamr, „comandă”).
emir, pl. emirler
Din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
emir, pl. emirler