mira

Vezi și : Mira, míra, miră, mirá, mirà, Míra, mīra

Din franceză mirer.

• AFI: /miˈra/

1. (v.refl.) (franțuzism înv.) a se privi în sau ca într-o oglindă.

• se oglindi, se reflecta

• mirază

• oglindă

Din latină mirāre, formă vulgară în loc de mirāri.

• AFI: /miˈra/

1. (v.refl. și tranz.) a fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri.

   Mă mir ce-mi spui; să nu te miri dacă...

2. (v.refl.) a-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația.
3. (v.refl.) a nu-și da seama, a se întreba.

• 1-2: (se) nedumeri, (înv.) (se) ciudi, (se) divi, (se) scăndălisi
• 3: se întreba

• mirabil
• mirabilis
• mirabilit
• mirac
• miracol, miracul
• mirador
• miraculos
• miraj, miragiu
• miralnic
• mirare
• mirat
• miraz, miras
• mirăzenie

• admira
• admirație

• mir
• mire
• mirui

• (refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent)
• Te miri ce = un lucru neînsemnat, mărunt, o nimica toată
• Te miri unde = cine știe unde, undeva
• Te miri cum = nu se știe cum, fără voie
• Mă miram eu să nu... = eram sigur că...
• Mă miram eu să... = eram sigur că nu...
• Să nu te miri dacă... = să nu ți se pară curios că..., e normal să...

Din mira.

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mira.

Din miră.

• AFI: /ˈmi.ra/

1. forma de singular articulat pentru miră.

• DEX online

(italiano)

Probabil din verbul mirare.

• AFI: /ˈmira/

mira f., mire pl.

1. țintă, obiectiv, scop
2. vedere, văz
3. (fig.) scop, țel, intenție, obiectiv

• 2: mirino
• 3: scopo, obiettivo, intenzione

• mirare
• mirato
• mirino

• ammirare
• rimirare

(português)

Probabil din verbul mirar.

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

mira f., miras pl.

1. vedere, văz
2. obiectiv, scop
3. țintă, țel
4. miră

• 2: pontaria

• à mira de
• ter em mira

(español)

Probabil din verbul mirar.

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

mira f., miras pl.

1. țintă, țel
2. scop, intenție, obiectiv

• mirada
• mirador
• mirilla
• mirón