Vezi și : haré |
(English)
Din engleza medie hare, care provine din engleza veche hara < proto-germanică *hasô, din *haswaz („gri, cenușiu”).
Înrudit cu friziană (de vest) hazze, neerlandeză haas, germană Hase, suedeză hare și islandeză heri.
hare, pl. hares
Conjugarea verbului to hare | |
Infinitiv | to hare |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
hares |
Trecut simplu | hared |
Participiu trecut | hared |
Participiu prezent | haring |
Din engleza medie harren, harien („a trage cu forță, a maltrata”), de origine incertă. Confer harry, harass.
Conjugarea verbului to hare | |
Infinitiv | to hare |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
hares |
Trecut simplu | hared |
Participiu trecut | hared |
Participiu prezent | haring |
(svenska)
Din suedeza veche hari, hæri. Origine germanică.
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Declinarea substantivului hare | ||||
u. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | hare | haren | harar | hararna |
Genitiv | hares | harens | harars | hararnas |