meu

Din latină meus, mea.

• AFI: /mew/

1. (pron.pos.) (precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”; înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor precum și numele vorbitorului)

   A mea e cartea

2. (pron.pos.) (la m. pl., înlocuiește numele familiei sau rudelor vorbitorului)

   Ai mei au plecat

3. (pron.pos.) (înlocuiește numele avutului, bunurilor, preocupărilor etc. vorbitorului)

   Am și eu ale mele

• (în legătură cu verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.) Pe-a mea = după dorința sau după părerea vorbitorului

1. (adj.pos.) (indică posesiunea) care aparține vorbitorului.

   Cartea mea e bună.

2. (adj.pos.) (indică dependența, legătura reciprocă de înrudire, de prietenie, de vecinătate etc.)

   Tatăl meu este doctorul spitalului

3. (adj.pos.) (indică apartenența) care ține de cel care vorbește; care îi este propriu.

   Glasul meu.

4. (adj.pos.) (indică subiectul, autorul unei acțiuni)

   Greșeala mea

5. (adj.pos.) (indică obiectul direct sau indirect al unei acțiuni)

   Mama grija mea o are

6. (adj.pos.) care constituie obiectul unei preocupări a vorbitorului.

• emu

• DEX '98 via DEX online