murg

Origine necunoscută.

Relația cu albaneză muk, murgu („brun”), muk, mugu („crepuscul”) mugetë, („asfințit”) este evidentă, confer Philippide, II, 725 și Rosetti, II, 119; dar cuvântul albanez, greșit explicat (după Treimer, Mitt. Wien., 375, dintr-o rădăcină care ar însemna „strălucitor”, „luminos”) ar putea proveni din română (Capidan, Raporturile, 478).

În fine, E. Lange-Kowal, crede că-i vorba de un cuvânt autohton. Deși indiciile sunt insuficiente pentru a fi posibil să se ajungă la concluzii definitive, pare că originea ereditară este mai probabilă decât un împrumut din slavă sau din albaneză. Prezența lui amurg, cu a- protetic care apare de obicei numai în elemente latine (confer acasă, afund, aminte etc.) pare să pledeze în favoarea acestei ipoteze.

• AFI: /murg/

1. (înv. și pop.) amurg.
2. (rar) zori de zi.

• 1: amurg, apus, asfințit, înserare, seară

• 1: răsărit, zori

• amurg
• amurgi
• amurgire
• amurgit
• înmurgi
• înmurgire
• înmurgit
• murgan, murgană
• murgilă
• murgit

1. (zool.) cal de culoare murgă; (p.gener.) cal.

• murgă

• cal

• A intrat murga în sat = s-a înserat

1. (despre unele animale, mai ales despre cai sau despre părul lor) negru-roșcat, castaniu-închis sau cenușiu; (p.gener.) de culoare închisă.

• brun

• DEX online