. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet
, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger
i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet
finns här. Definitionen av ordet
hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen av
och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.
Vezi și : Papa, PAPA, papa-, pāpa, pāpā, papá, papà, pápa, papă, păpa, pápá
|
Etimologie
Din franceză papa.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului papă
|
f.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ-Acuzativ
|
papă
|
'
|
Articulat
|
papa
|
'
|
Genitiv-Dativ
|
papei
|
'
|
Vocativ
|
'
|
'
|
- bărbat în raport cu copiii săi; tătic, tătuc, tată.
Traduceri
(Ænglisc)
Etimologie
Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας (páppas, „tată”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
pāpa m.
- (rel.) papă
Referințe
(asturianu)
Etimologie
- Probabil de origine imitativă din limbajul copiilor. Confer franceză papa.
- Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας (páppas, „tată”).
Pronunție
Substantiv
papa m., papes pl.
- (fam.) papa, tătic, tătuc
- (rel.) papă
Sinonime
Cuvinte derivate
Vezi și
Referințe
(català)
Variante
Etimologie
Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας (páppas, „tată”).
Pronunție
- AFI: /ˈpa.pə/ (oriental)
- AFI: /ˈpa.pa/ (occidental)
Substantiv
papa m., papes pl.
- (rel.) papă
- (fam.) papa, tătic, tătuc
Cuvinte derivate
Vezi și
Etimologie
Probabil de origine imitativă.
Substantiv
papa f., papes pl.
- (în limbajul copiilor) gânganie, gâză
Sinonime
Cuvinte derivate
Etimologie
Din papar.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru papar.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru papar.
Referințe
(corsu)
Etimologie
Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας (páppas, „tată”).
Pronunție
Substantiv
papa m.
- (rel.) papă
Referințe
(English)
Etimologie
Atestat în secolul XVII-lea; din franceză papa < probabil de origine imitativă din limbajul copiilor.
Pronunție
Substantiv
papa, pl. papas
- (adeseori infantil) papa, tătic, tătuc
- (fam.) termen de alintare pentru un bunic
- (rel.) parohul unei biserici greco-ortodoxe
- (spec.) litera P în Alfabetul fonetic NATO
Sinonime
Cuvinte apropiate
Omofone
Vezi și
Anagrame
Referințe
(français)
Etimologie
Probabil de origine imitativă din limbajul copiilor. Confer și maman.
Pronunție
Substantiv
papa m., papas pl.
- (fam.) papa, tătic, tătuc
- Il commence à parler, il dit déjà «papa» et «maman».
- (p.ext.) bărbat corpolent de o anumită vârstă; tati
- C'est un gros papa.
Sinonime
Cuvinte compuse
Expresii
Vezi și
Referințe
(italiano)
Etimologie
Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας (páppas, „tată”).
Pronunție
Substantiv
papa m., papi pl.
- (rel.) papă
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Paronime
Expresii
Vezi și
Referințe
(latviešu)
Etimologie
- Probabil de origine imitativă din limbajul copiilor. Confer franceză papa.
- Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας (páppas, „tată”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
papa m.
- (fam.) papa, tătic, tătuc
- (înv.; rel.) papă
Sinonime
Referințe
(Latina)
Variante
Etimologie
Formație onomatopeică.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului pāpa
|
f.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ
|
pāpa
|
'
|
Genitiv
|
pāpae
|
'
|
Dativ
|
'
|
'
|
Acuzativ
|
'
|
'
|
Ablativ
|
'
|
'
|
Vocativ
|
'
|
'
|
- (în limbajul copiilor) papă; mâncare
- Cum cibum ac potionem buas ac papas vocent, matrem mammam, patrem tatam.
Vezi și
Etimologie
Inevitabil greacă antică πάπας (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας (páppas, „tată”).
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului pāpa
|
m.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ
|
pāpa
|
pāpae
|
Genitiv
|
pāpae
|
pāpārum
|
Dativ
|
pāpae
|
pāpīs
|
Acuzativ
|
pāpam
|
pāpās
|
Ablativ
|
pāpā
|
pāpīs
|
Vocativ
|
pāpa
|
pāpae
|
- tată
- (Latină ecleziastică) episcop
- (Latină ecleziastică) papă
- Habemus papam!
- (Latină ecleziastică) patriarh
Sinonime
Cuvinte derivate
Vezi și
Referințe
(magyar)
Etimologie
Probabil de origine imitativă din limbajul copiilor. Confer franceză papa.
Pronunție
Substantiv
papa, pl. papák
- (fam.) papa, tătic, tătuc
Sinonime
Cuvinte derivate
Referințe
(Bahasa Melayu)
Etimologie
Din bapa.
Pronunție
Substantiv
papa
- tată
Sinonime
- bapa (bapanda, bapai, bapak, bapang, baba), ayah (ayahanda, aya, yah), abah (aba, bah), rama
Referințe
(Nederlands)
Etimologie
Din franceză papa < probabil de origine imitativă din limbajul copiilor.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului papa
|
m.
|
Singular
|
Plural
|
Substantiv
|
papa
|
papa's
|
Diminutiv
|
papaatje
|
papaatjes
|
- (fam.) papa, tătic, tătuc
- (spec.) litera P în Alfabetul fonetic NATO
Sinonime
Vezi și
Referințe
(polski)
Etimologie
Probabil de origine imitativă din limbajul copiilor. Confer franceză papa.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului papa
|
m.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ
|
papa
|
papowie
|
Acuzativ
|
papy
|
papów
|
Dativ
|
papie
|
papom
|
Genitiv
|
papę
|
papów
|
Vocativ
|
papą
|
papami
|
Instrumental
|
papie
|
papach
|
Locativ
|
papo
|
papowie
|
- (fam.) papa, tătic, tătuc
- Mój papa zakazał mi się z nim spotykać.
Cuvinte derivate
Vezi și
Etimologie
Din germană Pappe.
Substantiv
Declinarea substantivului papa
|
m.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ
|
papa
|
papy
|
Acuzativ
|
papy
|
pap
|
Dativ
|
papie
|
papom
|
Genitiv
|
papę
|
papy
|
Vocativ
|
papą
|
papami
|
Instrumental
|
papie
|
papach
|
Locativ
|
papo
|
papy
|
- (constr.) carton gudronat, carton asfaltat; (spec.) acoperiș impermeabil
- Dach tego domu jest pokryty papą.
Cuvinte derivate
Referințe
(português)
Etimologie
Din portugheză veche papa, care provine din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας (páppas, „tată”).
Pronunție
- AFI: /ˈpa.pɐ/ (Portugalia)
Substantiv
papa m., papas pl.
- (rel.) papă
- (p.ext.; rel.) conducătorul unei biserici
- (fig.) potentat, ștab, mogul
- Ele é o papa da programação orientada a objetos.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
Etimologie
Probabil în legătură cu latină pāpa < formație onomatopeică.
Substantiv
papa m., papas pl.
- (fam.) papă, mâncare
- "Come a papa, Joana come a papa..." — (cântec popular)
- (gastr.) terci de (fulgi de) ovăz, păsat de ovăz
Sinonime
Cuvinte derivate
Vezi și
Etimologie
Din papar.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru papar.
- forma de persoana a I-a și a III-a singular la subjonctiv prezent pentru papar.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru papar.
Referințe
(español)
Etimologie
Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας (páppas, „tată”).
Pronunție
Substantiv
papa m., papas pl.
- (rel.) papă
- (p.ext.; rel.) conducătorul unei biserici
- (fam.) papa, tătic, tătuc
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
Vezi și
Etimologie
Din limba quechua papa.
Substantiv
papa m., papas pl.
- (în America de Sud; bot.) (plantă și tubercul) cartof
- (în Río de la Plata și Chile; fam.) lucru ușor de făcut, treabă ușoară
- (în Río de la Plata; fam.) obiect dezirabil sau persoană dezirabilă
- (în El Salvador; fam.) bani
- (în Chile; fam.) găuri la ciorapi
- (în Spania; fam.) noroc, soartă, ursită, șansă
- (în Spania; fam.) beție
Sinonime
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Etimologie
Din latină pāpa, pappa.
Substantiv
papa m., papas pl.
- (în Spania; gastr.) papă, mâncare (pentru bebeluși)
- (în Spania; fig.) fleac, vorbă de clacă; nimic, palavră
Sinonime
Cuvinte apropiate
Expresii
Referințe
(Kiswahili)
Etimologie
- Inevitabil din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας (páppas, „tată”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
papa
- (rel.) papă
- (iht.) rechin
Referințe
(Türkçe)
Etimologie
Din italiană papa, care provine din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας (páppas, „tată”).
Pronunție
Substantiv
papa, pl. papalar
- (rel.) papă
Vezi și
Referințe