vorbă

Vezi și : vorba

Etimologie necunoscută. Poate din latină verbum. Confer slavă (veche) dvorĩba.

• AFI: /vor.bə/

1. cuvânt.
2. șir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă.
3. expunere, istorisire, relatare.
4. convorbire, conversație; discuție, taifas.
5. schimb de cuvinte în contradictoriu; neînțelegere, ceartă.
6. mod, fel de a vorbi, de a se exprima.

   Vorba dulce mult aduce.

7. zicătoare, zicală, proverb, expresie.
8. îndemn, sfat, învățătură.
9. părere, convingere; hotărâre.
10. promisiune, făgăduială; angajament.
11. înțelegere, învoială; tocmeală; târguială.
12. zvon; veste, știre, informație.
13. bârfeală, clevetire; calomnie.
14. grai, limbă.

    Străin la vorbă.

• cuvânt, afirmație, spusă, zisă

• vorbar
• vorbi
• vorbișoară
• vorbuliță
• vorbușoară
• vorbuță
• vorbărie

• vorbă-lungă

• (loc.adv.) Fără multă vorbă = fără a crâcni, fără să protesteze.
• Din două vorbe = fără multă discuție; operativ, repede.
• Din vorbă în vorbă = din una în alta, din discuție în discuție.
• (loc.adv.) Din două vorbe sau (rar) dintr-o vorbă = fără multă discuție, repede.

• Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil?
• Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială
• A avea o vorbă cu cineva = a avea ceva de discutat cu cineva; a vrea să comunici un secret cuiva
• Cu vorba că... = zicând că..., sub pretext că..
• Vorbe de clacă = flecăreală fără rost, fără miez
• Lasă vorba! sau (eliptic) vorba! = tăcere! nici un cuvânt!
• Ce mai (atâta) vorbă? = ce să mai lungim discuția, să curmăm discuția
• A (nu) da (cuiva) pas la vorbă = a (nu) lăsa cuiva posibilitatea să vorbească
• A fi vorba de... (sau despre..., să...) = a fi în discuție, a fi obiectul discuției..., a se vorbi de..
• A-și face de vorbă cu cineva = a găsi prilej de discuție cu cineva
• A avea de vorbă (cu cineva) = a avea de discutat, de aranjat ceva (cu cineva)
• Fie vorba între noi! = ceea ce știm să rămâne între noi, să nu afle nimeni
• Nici vorbă! = a) negreșit, desigur; fără doar și poate; b) nici pomeneală
• Nu-i vorbă! (sau mai e vorbă?) = fără îndoială, firește, e de la sine înțeles
• Vorbă să fie! = nu cred așa ceva, nici pomeneală
• A schimba vorba = a schimba obiectul discuției
• Dacă ți-i vorba de-așa sau dacă așa ți-i vorba = dacă așa stau lucrurile
• Vorba ceea, = expresie stereotipă folosită în povestire pentru a introduce o zicală, un proverb, cuvintele spuse de cineva etc
• Vorba cântecului = așa cum se știe din bătrâni
• Vorba-i vorbă = cuvântul dat trebuie respectat, promisiunea dată e datorie curată
• A se ține de vorbă = a-și respecta promisiunile, angajamentele
• A zice vorbă mare = (mai ales în construcții negative) a se angaja solemn, a face o promisiune deosebită
• (pop.) A face vorba (sau vorbele) = a peți
• A-i face (cuiva) vorbă cu cineva = a mijloci o întâlnire între un băiat și o fată (în vederea căsătoriei)
• A fi în vorbă = a fi în tratative pentru încheierea unei căsătorii, a unei afaceri etc
• A se face vorbă = a se răspândi o știre, un zvon
• A spune (cuiva) două vorbe = a comunica ceva cuiva
• A lăsa vorbă = a lăsa o dispoziție, a anunța ceva înainte de a pleca undeva
• (Așa) umblă vorba = (așa) se vorbește, (așa) se vorbește, (așa) se spune
• A trimite (sau a da) vorbă = a transmite un mesaj

• bravo

• DEX '98 via DEX online