Inherited from Vulgar Latin or Late Latin ingannāre, present active infinitive of ingannō (“trick, deceive, mock”) (attested in a gloss), from Latin *ganno or ganniō. Compare Aromanian angan, angãnari (“call”), Italian ingannare (“deceive, cheat”), Spanish engañar, Portuguese enganar, Catalan enganyar, Albanian gënjej. Cf. also Medieval Latin gannatura, ingannatura (“mocking”).
a îngâna (third-person singular present îngână, past participle îngânat) 1st conj.
infinitive | a îngâna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îngânând | ||||||
past participle | îngânat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îngân | îngâni | îngână | îngânăm | îngânați | îngână | |
imperfect | îngânam | îngânai | îngâna | îngânam | îngânați | îngânau | |
simple perfect | îngânai | îngânași | îngână | îngânarăm | îngânarăți | îngânară | |
pluperfect | îngânasem | îngânaseși | îngânase | îngânaserăm | îngânaserăți | îngânaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îngân | să îngâni | să îngâne | să îngânăm | să îngânați | să îngâne | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îngână | îngânați | |||||
negative | nu îngâna | nu îngânați |