From Proto-Hellenic *statós, from Proto-Indo-European *sth₂tós (“placed, standing”). Cognate with Sanskrit स्थित (sthita, “standing, situated”), Latin status (“fixed, set”), and Old Norse staðr (“restive, stubborn (of a horse)”).
στᾰτός • (stătós) m (feminine στᾰτή, neuter στᾰτόν); first/second declension
Number | Singular | Dual | Plural | |||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Case/Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |||||
Nominative | στᾰτός stătós |
στᾰτή stătḗ |
στᾰτόν stătón |
στᾰτώ stătṓ |
στᾰτᾱ́ stătā́ |
στᾰτώ stătṓ |
στᾰτοί stătoí |
στᾰταί stătaí |
στᾰτᾰ́ stătắ | |||||
Genitive | στᾰτοῦ stătoû |
στᾰτῆς stătês |
στᾰτοῦ stătoû |
στᾰτοῖν stătoîn |
στᾰταῖν stătaîn |
στᾰτοῖν stătoîn |
στᾰτῶν stătôn |
στᾰτῶν stătôn |
στᾰτῶν stătôn | |||||
Dative | στᾰτῷ stătôi |
στᾰτῇ stătêi |
στᾰτῷ stătôi |
στᾰτοῖν stătoîn |
στᾰταῖν stătaîn |
στᾰτοῖν stătoîn |
στᾰτοῖς stătoîs |
στᾰταῖς stătaîs |
στᾰτοῖς stătoîs | |||||
Accusative | στᾰτόν stătón |
στᾰτήν stătḗn |
στᾰτόν stătón |
στᾰτώ stătṓ |
στᾰτᾱ́ stătā́ |
στᾰτώ stătṓ |
στᾰτούς stătoús |
στᾰτᾱ́ς stătā́s |
στᾰτᾰ́ stătắ | |||||
Vocative | στᾰτέ stăté |
στᾰτή stătḗ |
στᾰτόν stătón |
στᾰτώ stătṓ |
στᾰτᾱ́ stătā́ |
στᾰτώ stătṓ |
στᾰτοί stătoí |
στᾰταί stătaí |
στᾰτᾰ́ stătắ | |||||
Derived forms | Adverb | Comparative | Superlative | |||||||||||
στᾰτῶς stătôs |
στᾰτώτερος stătṓteros |
στᾰτώτᾰτος stătṓtătos | ||||||||||||
Notes: |
|