From τᾰ́σσω (tắssō, “to put in order, arrange”) + -ή (-ḗ).
τᾰγή • (tăgḗ) f (genitive τᾰγῆς); first declension
Case / # | Singular | Dual | Plural | ||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Nominative | ἡ τᾰγή hē tăgḗ |
τὼ τᾰγᾱ́ tṑ tăgā́ |
αἱ τᾰγαί hai tăgaí | ||||||||||
Genitive | τῆς τᾰγῆς tês tăgês |
τοῖν τᾰγαῖν toîn tăgaîn |
τῶν τᾰγῶν tôn tăgôn | ||||||||||
Dative | τῇ τᾰγῇ têi tăgêi |
τοῖν τᾰγαῖν toîn tăgaîn |
ταῖς τᾰγαῖς taîs tăgaîs | ||||||||||
Accusative | τὴν τᾰγήν tḕn tăgḗn |
τὼ τᾰγᾱ́ tṑ tăgā́ |
τᾱ̀ς τᾰγᾱ́ς tā̀s tăgā́s | ||||||||||
Vocative | τᾰγή tăgḗ |
τᾰγᾱ́ tăgā́ |
τᾰγαί tăgaí | ||||||||||
Notes: |
|