augura
augura
augura
augura
augurā
augura
Borrowed from Italian augurare, French augurer, Latin augurare. Cf. also the inherited doublet agura, now obsolete.
a augura (third-person singular present augurează, past participle augurat) 1st conj.
infinitive | a augura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | augurând | ||||||
past participle | augurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | augurez | augurezi | augurează | augurăm | augurați | augurează | |
imperfect | auguram | augurai | augura | auguram | augurați | augurau | |
simple perfect | augurai | augurași | augură | augurarăm | augurarăți | augurară | |
pluperfect | augurasem | auguraseși | augurase | auguraserăm | auguraserăți | auguraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să augurez | să augurezi | să augureze | să augurăm | să augurați | să augureze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | augurează | augurați | |||||
negative | nu augura | nu augurați |
augura