Inherited from Latin commandāre, variant of commendāre. Compare Aromanian cumãndu, cumãndari. Doublet of comanda, which came through French.
a comânda (third-person singular present comândă, past participle comândat) 1st conj.
infinitive | a comânda | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | comândând | ||||||
past participle | comândat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | comând | comânzi | comândă | comândăm | comândați | comândă | |
imperfect | comândam | comândai | comânda | comândam | comândați | comândau | |
simple perfect | comândai | comândași | comândă | comândarăm | comândarăți | comândară | |
pluperfect | comândasem | comândaseși | comândase | comândaserăm | comândaserăți | comândaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să comând | să comânzi | să comânde | să comândăm | să comândați | să comânde | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | comândă | comândați | |||||
negative | nu comânda | nu comândați |