dēspērā
Borrowed from Italian disperare, Latin dēspērāre, present active infinitive of dēspērō.
a despera (third-person singular present desperă, past participle desperat) 1st conj.
infinitive | a despera | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | desperând | ||||||
past participle | desperat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | desper | desperi | desperă | desperăm | desperați | desperă | |
imperfect | desperam | desperai | despera | desperam | desperați | desperau | |
simple perfect | desperai | desperași | desperă | desperarăm | desperarăți | desperară | |
pluperfect | desperasem | desperaseși | desperase | desperaserăm | desperaserăți | desperaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să desper | să desperi | să despere | să desperăm | să desperați | să despere | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | desperă | desperați | |||||
negative | nu despera | nu desperați |
despera