suplica
suplica
Borrowed from French supplier and/or Latin supplicō, supplicāre. Cf. also sufleca, which may possibly be a doublet.
a suplica (third-person singular present suplică, past participle suplicat) 1st conj.
infinitive | a suplica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | suplicând | ||||||
past participle | suplicat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | suplic | suplici | suplică | suplicăm | suplicați | suplică | |
imperfect | suplicam | suplicai | suplica | suplicam | suplicați | suplicau | |
simple perfect | suplicai | suplicași | suplică | suplicarăm | suplicarăți | suplicară | |
pluperfect | suplicasem | suplicaseși | suplicase | suplicaserăm | suplicaserăți | suplicaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să suplic | să suplici | să suplice | să suplicăm | să suplicați | să suplice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | suplică | suplicați | |||||
negative | nu suplica | nu suplicați |
suplica