From ῥήγνυμι (rhḗgnumi, “to break”) + -μα (-ma).
ῥῆγμα • (rhêgma) n (genitive ῥήγματος); third declension
Case / # | Singular | Dual | Plural | ||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Nominative | τὸ ῥῆγμᾰ tò rhêgmă |
τὼ ῥήγμᾰτε tṑ rhḗgmăte |
τᾰ̀ ῥήγμᾰτᾰ tằ rhḗgmătă | ||||||||||
Genitive | τοῦ ῥήγμᾰτος toû rhḗgmătos |
τοῖν ῥηγμᾰ́τοιν toîn rhēgmắtoin |
τῶν ῥηγμᾰ́των tôn rhēgmắtōn | ||||||||||
Dative | τῷ ῥήγμᾰτῐ tôi rhḗgmătĭ |
τοῖν ῥηγμᾰ́τοιν toîn rhēgmắtoin |
τοῖς ῥήγμᾰσῐ / ῥήγμᾰσῐν toîs rhḗgmăsĭ(n) | ||||||||||
Accusative | τὸ ῥῆγμᾰ tò rhêgmă |
τὼ ῥήγμᾰτε tṑ rhḗgmăte |
τᾰ̀ ῥήγμᾰτᾰ tằ rhḗgmătă | ||||||||||
Vocative | ῥῆγμᾰ rhêgmă |
ῥήγμᾰτε rhḗgmăte |
ῥήγμᾰτᾰ rhḗgmătă | ||||||||||
Notes: |
|