învăța

Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet învăța. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet învăța, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger învăța i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet învăța finns här. Definitionen av ordet învăța hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen avînvăța och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.
Variante de scriere Vezi și : învață, învăță

Etimologie

Din latină *invĭtiāre (< vitium, „viciu”).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vəˈʦa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) învăța
Infinitiv a (se) învăța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) învăț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) învețe
Participiu învățat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a transmite cuiva (sistematic) cunoștințe și deprinderi dintr-un domeniu oarecare; a iniția pe cineva într-o meserie, știință, artă etc.
    A învăța pe cineva într-o disciplină.
  2. (v.tranz.) a sfătui, a povățui pe cinevafacă ceva (arătându-i cum să procedeze).
  3. (v.tranz.) a dobândi cunoștințe prin studiu, a ajunge prin muncă sistematicăcunoști o meserie, o artă, o limbă etc.; a studia.
    Învăț istoria; învăț la geografie.
  4. a-și întipări în minte ceva pentru a putea reproduce; a memora.
  5. (v.tranz. și refl.) a (se) deprinde, a (se) obișnui, a (se) familiariza.
  6. (v.tranz.) a trage o învățătură, a căpăta experiență.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (tranz. și refl.) A (se) învăța minte = a câștiga sau a face să câștige experiență, a trage sau a face să tragă învățăminte dintr-o întâmplare neplăcută


Traduceri

Etimologie

Din învăța.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru învăța.

Referințe