cer

Vezi și : Cer, CER, cér

Wikipedia are un articol despre
cer

Din latină caelum.

Confer italiană cielo, spaniolă cielo, provensală cèl, catalană cel, franceză ciel și portugheză céu.

• AFI: /ˈʧer/

1. (fiz.) spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului, care are o formă aparent emisferică.

   Cerul plin de stele.

2. (p.ext.) aer, văzduh, atmosferă.
3. (rel.) rai, eden, paradis.
4. (fig.) putere divină, divinitate, providență.

• 1: (fiz.) boltă, firmament, (rar) arc, boltire, (înv.) crug, crângul cerului, (fig.) tărie
• 2: (fiz.) aer, atmosferă
• 3: (rel.) eden, paradis, rai
• 4: (bis.) divinitate, dumnezeire, pronie, providență

• 1: pământ, sol
• 2: apă
• 3: infern, iad

• ceresc
• ceresteu

• brâul-cerului
• candela-cerului
• cerul-gurii
• crângul cerului
• păsările cerului
• poala-cerului
• rochia-cerului
• roua-cerului

• celest

• Cer senin = atmosferă fără nori
• În înaltul cerului = la o înălțime foarte mare
• Sub cerul liber = în afara unei locuințe, afară
• Până-i cerul = niciodată
• Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ = se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri, două puncte de vedere, două situații etc.
• A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut)
• A se ruga (de cineva) cu cerul (și) cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruință
• A fi departe ca cerul de pământ (sau ca cerul și pământul) = a constitui un contrast izbitor; a se deosebi foarte mult; a contrasta
• A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege; a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur
• Nu pică din cer = nu vine de-a gata
• Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc.) = exprimă supărarea, rușinea, uimirea cuiva în fața unei situații neașteptate (și neplăcute)
• Cât îi cerul și pământul = niciodată
• A ridica pe cineva până la cer (sau în slava cerului) = a lăuda foarte mult pe cineva; a proslăvi; a glorifica
• Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine știe ce pagubă, n-o să se întâmple nici un rău
• A făgădui (sau a promite) cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile
• A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mândru
• Împărăția cerurilor = raiul
• Nedreptate strigătoare la cer = nedreptate evidentă care provoacă revoltă

Din latină cerrus.

1. (bot.) (Quercus cerris) arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarța negricioasă, cu frunze pieloase, bogate și cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc.
2. (p.ext.) lemnul acestui arbore, folosit drept combustibil.

• ceret

• fag
• stejar

Din cere.

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru cere.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru cere.
3. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru cere.

• DEX online

(kaszëbsczi)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

cer

1. ceriu (element chimic)

(čeština)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

cer

1. ceriu (element chimic)

(polski)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

cer

1. ceriu (element chimic)