curpen
 |
 |
Etimologie
Origine incertă.
Se consideră în general că provine din albaneză kurpen, kuljpër (Densusianu, Rom., XXXIII, 277; Meyer 213; Philippide, II, 710; Pascu, II, 219; Rosetti, I, 115; DAR); însă nu se spune nimic despre originea cuvântului albanez.
Pe de altă parte, nu pare posibil să se facă abstracție de identitatea semantică și de asemănarea fonetică a acestui cuvânt cu curmei, care de asemenea s-a folosit probabil cu forma *curman, conferf rezultatul ruteană kurmán.
Este posibil ca ambele cuvinte să fie în legătură cu crâmpei („bucată, felie, capăt”), din al cărui consonantism primitiv par a fi rezultat ambele variante; confer și curfan, varianta din Transilvania a lui curpen, și crânf, varianta din Transilvania a lui crâmpei.
Dacă presupunerea noastră este exactă, trebuie să deducem că albaneză kurpen provine din română sau din macedoromână.
Pronunție
- AFI: /'kur.pen/
Substantiv
| Declinarea substantivului curpen | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | curpen | curpeni |
| Articulat | curpenul | curpenii |
| Genitiv-Dativ | curpenului | curpenilor |
| Vocativ | curpenule | curpenilor |
- (bot.) mlădiță lungă și subțire a viței de vie sau a altei plante agățătoare, care se încolăcește sau se agață de alte plante, de araci etc.; tulpina unor plante târâtoare ca dovleacul, pepenele etc.; (p.ext.) ramură tânără și flexibilă.
- Curpen de bostan.
- (bot.) (Clematis vitalba) arbust cu tulpina subțire, agățătoare și ramificată, cu frunze compuse, cu flori mari, violete sau albe, în panicule.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online