deget

română

Din latină digitus.

Declinarea substantivului deget
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deget	degete
Articulat	degetul	degetele
Genitiv-Dativ	degetului	degetelor
Vocativ	degetule	degetelor

fiecare dintre prelungirile mobile, alcătuite din falange, cu care se sfârșește mâna sau talpa piciorului la om ori laba la unele animale.
Îi dai un deget și-ți ia mâna toată.

Sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul.
piesă componentă a aparatelor de tăiere la cositori, secerători, combine de cereale etc., care separă și sprijină plantele în momentul tăierii.
veche unitate de măsură pentru lungimi, având aproximativ lățimea unui deget.

A se ascunde (sau a se da) după deget = a căuta în zadar să-și ascundă o vină evidentă, a fugi de răspundere
A ști sau a cunoaște (ceva) (ca) pe degete = a ști sau a cunoaște ceva foarte bine
Îi numeri (sau îi poți număra) pe degete = sunt foarte puțini
A purta sau a învârti, a juca (pe cineva) pe degete = a face ce vrei din cineva, a duce pe cineva de nas
A-și da cu degetul în ochi (din cauza întunericului) = a nu vedea nimic
A aluneca sau a scăpa, a (se) strecura printre degete = a scăpa, a (se) strecura pe neobservate, pe nesimțite
A sta cu degetul în gură = a pierde vremea
A pune degetul = a aplica amprenta digitală în loc de iscălitură
A pune degetul pe rană = a găsi punctul sensibil al unei chestiuni
A umbla (sau a păși, a merge) în vârful degetelor = a umbla pe furiș, tiptil, fără zgomot
A încerca marea cu degetul = a încerca imposibilul
A-și linge degetele = a-i plăcea foarte mult (ceva de mâncare)
(rar) A avea (sau a fi) în degetul cel mic (al cuiva) = a cunoaște foarte bine
A nu-i putea ajunge (cuiva) nici la degetul cel mic = a nu se putea compara cu cineva în privința capacității, comportării etc

prelungire mobilă la mâna omului

prelungire mobilă, cu care se sfârșește talpa piciorului la om