talpă

Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet talpă. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet talpă, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger talpă i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet talpă finns här. Definitionen av ordet talpă hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen avtalpă och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.

Etimologie

Din maghiară talp.

Pronunție

  • AFI: /'tal.pə/


Substantiv


Declinarea substantivului
talpă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ talpă tălpi
Articulat talpa tălpile
Genitiv-Dativ tălpii tălpilor
Vocativ talpă tălpilor
  1. partea inferioară a labei piciorului, la om și la unele animale, de la degete până la călcâi, care vine în atingere cu pământul și pe care se sprijină corpul.
  2. partea de dedesubt a încălțămintei sau a ciorapului, care protejează talpa.
  3. piele groasă tăbăcită special, din care se confecționează pingelele încălțămintei, flecurile tocurilor etc.
  4. lemn gros, grindă care se așază la temelia unei construcții pentru a o sprijini; (p.ext.) temelie.
  5. (fig.) sprijin, bază, susținere.
  6. fiecare dintre cele două lemne groase, orizontale, care alcătuiesc scheletul războiului de țesut manual.
  7. fiecare dintre cele două suporturi laterale, de lemn sau de oțel, curbate în sus la capătul de dinainte, pe care alunecă sania.
  8. lemnul din spatele cormanei, pe care se sprijină plugul și care îl facealunece mai ușor pe brazdă.
  9. partea de dedesubt a corăbiei.
  10. parte care formează fundul unui scoc de moară, de joagăr etc.
  11. partea inferioară, lățită, a unei piese, a unui organ de mașină sau a unui element de construcție, prin care acesta se reazemă pe altă piesă, pe teren sau pe un suport.
  12. (spec.) partea de jos, lățită, a unei șine, prin care aceasta se reazemă pe traverse.
  13. (spec.) parte a rindelei care alunecă pe lemnul supus prelucrării.
  14. (spec.) extremitate a unui pat de pușcă pe care se sprijină arma când stă vertical.
  15. (spec.) partea de dedesubt, pe care se clădește o claie sau un stog.
  16. (spec.) bază a unei excavații miniere sau a unei găuri de sondă.
  17. (spec.) parte mai lățită (inferioară) a unei litere tipografice.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A o apuca la talpă sau a-și lua tălpile la spinare = a pleca, a o șterge
  • Arde focul la tălpile picioarelor, = se spune când cineva este amenințat de o primejdie
  • (reg.) A fi sau a (se) scula, a (se) pune în tălpi = a (se) scula din pat; p.ext. a (se) pune în mișcare, în acțiune


Traduceri

Referințe