seamă

Din maghiară szám.

• AFI: /'se̯a.mə/

1. însemnătate, importanță; vază, faimă.
2. fel, gen; soi.
3. rost, rânduială.
4. socoteală, calcul; cont.
5. număr, cantitate (nehotărâtă); câțiva.

   O seamă de învățați.

6. (în legătură cu noțiuni temporale) interval, perioadă (nehotărâtă).

   Așa trăia de o seamă de vreme.

• asemui
• samă

• De bună seamă = desigur, fără îndoială.
• Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi.
• A-și da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe.
• A lua seama (sau seamă) =
  • a se gândi, a reflecta adânc, a fi atent.
  • a supraveghea.
  • a observa ceva, a remarca.
  • a înțelege, a se lămuri.
• (pop.) A-și lua seama = a se răzgândi.
• Pe seama (cuiva) =
  • în folosul sau în interesul (cuiva).
  • în sarcina (cuiva), asupra (cuiva).
• A lăsa pe (sau în) seama cuiva sau a da pe (sau în) seamă (sau în seama cuiva) = a da (sau a lăsa) în paza, în grija, în posesia cuiva.
• A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se îngriji (de cineva).
• A ține seama (sau, rar, seamă) de cineva (sau de ceva) = a lua în considerație, a avea în vedere pe cineva (sau ceva).
• (loc.adj.) De seamă = important, însemnat; cu trecere.
• (loc.adj. și adv.) Fără număr și fără seamă = (care este) în număr mare; mult.
• Peste seamă = peste măsură, exagerat.

• De-o seamă (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeași situație, categorie socială cu cineva; de aceeași vârstă cu cineva
• A ști seama (la ceva) = a avea experiența unui lucru, a ști cum să procedeze
• A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva)
• A-și face (singur) seama (sau, rar, seamă) = a se sinucide
• A ști seama = a cunoaște situația unui lucru

• DEX '98 via DEX online