Vezi și : so'n, son', -son, son-, Son, SON, són, søn, sơn, Sơn, sờn, sôn |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
Din franceză son.
Declinarea substantivului son | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | son | soni |
Articulat | sonul | sonii |
Genitiv-Dativ | sonului | sonilor |
Vocativ | ' | ' |
(français)
Din franceză medie son, care provine din franceză veche son < latină populară sum, forma atonică pentru suus, suum („său”).
Declinarea adjectivului son | ||
Singular | Plural | |
Masculin | son | ses |
Feminin | sa | ses |
Din franceză veche son, suen, suon < latină sonus („sunet”).
son m., sons pl.
Din latină secundus („secund”), probabil prin forma *seon din franceză veche. Înrudit cu catalană segó și occitană veche segon. Sensul provine din faptul că tărâțele rezultă dintr-o a doua cernere a făinii.
Este dublet al lui second.
son m., sons pl.