triste

română

Etimologie

Derivat regresiv din trist.

Pronunție

• AFI: /ˈtris.te/

Adjectiv

1. forma de feminin plural pentru trist.

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche < latină trīstis.

Pronunție

• AFI: /trɪst/

Adjectiv

triste (necomparabil)

1. (rar) trist, duios, îndurerat, întristat

franceză

(français)

Etimologie

Din latină trīstis.

Pronunție

• AFI: /tʁist/

Adjectiv

1. trist, duios, îndurerat, întristat

   Il est triste de la mort de son ami.

2. melancolic, posomorât

   Il est né triste.

3. mâhnit, îndurerat

   Un regard triste.

Sinonime

• 1-3: chagrin, déçu, désappointé, désenchanté, malheureux, luctueux

Antonime

• 1-3: béat, comblé, content, enchanté, épanoui, gai, heureux, bienheureux, joyeux, ravi, réjoui, satisfait

Cuvinte derivate

• tristement

Cuvinte apropiate

• tristesse

galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină trīstis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

1. trist, duios; nefericit

Antonime

• alegre

Cuvinte derivate

• tristeza

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină trīstis.

Pronunție

• AFI: /'triste/

Adjectiv

1. trist, duios; nefericit

Sinonime

• afflitto, depresso

Antonime

• allegro

Cuvinte derivate

• tristemente
• tristezza
• tristizia

latină

(Latina)

Etimologie

Confer trīstis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adverb

trīste (necomparabil)

1. cu tristețe, trist

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină trīstis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

1. trist, duios, îndurerat, întristat

   Estou triste pois meu melhor amigo me traiu.

2. melancolic, posomorât
3. mâhnit, îndurerat

Sinonime

• 1-3: cimério

Cuvinte derivate

• tristeza

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină trīstis.

Pronunție

• AFI: /ˈtɾis.te/

Adjectiv

1. trist, duios, îndurerat, întristat
2. melancolic, posomorât
3. mâhnit, îndurerat

Sinonime

• 1: afligido, apesadumbrado
• 2: melancólico

Cuvinte derivate

• tristeza