viola
Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet viola. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet viola, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger viola i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet viola finns här. Definitionen av ordet viola hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen avviola och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.
 Vezi și : Viola, víóla, violă
|
Etimologie
Din latină violare.
Pronunție
- AFI: /vi.oˈla/
Verb
| Conjugarea verbului viola | |
| Infinitiv | a viola |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
violez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să violeze |
| Participiu | violat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (legi, angajamente, dispoziții) a nesocoti, comițând o abatere; a încălca.
- (obiecte bine închise) a deschide cu forța; a forța.
- A violat încuietoarea ușii.
- (lucruri sau ființe considerate sacre) a supune unui sacrilegiu; a pângări; a profana.
- (persoane de sex feminin) a supune unui viol; a necinsti; a silui; a batjocori.
- A violat o femeie.
Sinonime
- 1: contraveni
- 2: forța, sparge, strica, (înv.) silnici
- 3: profana
- 4: batjocori, necinsti, silui, (Transilv.) căzni, (înv.) rușina, sili, spurca, (fig.) pângări
Cuvinte derivate
Traduceri
a nu respecta, a călca o lege, o dispoziție
a silui, a necinsti (o fată, o femeie)
|
|
Etimologie
Din violă.
Pronunție
- AFI: /viˈo.la/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru violă.
Referințe
(català)
Etimologie
Din latină viola („violă, pansea”).
Pronunție
Substantiv
viola f., violes pl.
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Expresii
Etimologie
Origine incertă, probabil din occitană viula < viular („a cânta la violă”).
Substantiv
viola f., violes pl.
- (muz.) violă
- (s.m. și f.; muz.) instrumentist care cântă la viola
Sinonime
- 2: (muz.) violista
Etimologie
Origine incertă..
Substantiv
viola f., violes pl.
- (joc) capra
Etimologie
Din violar.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru violar.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru violar.
Referințe
(čeština)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
viola f.
(English)
Etimologie
Din italiană viola < provensală veche viola.
Pronunție
Substantiv
viola, pl. violas
- (muz.) violă
Cuvinte apropiate
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ˈviː.ələ/ (Anglia)
- AFI: /ˈvʌɪələ/ (Anglia)
- AFI: /vaɪˈoʊlə/ (SUA)
- AFI: /vɪˈoʊlə/ (SUA)
- AFI: /ˈvaɪ.ələ/ (SUA)
Substantiv
viola, pl. violas
Referințe
(italiano)
Etimologie
Din latină viola.
Pronunție
- AFI: /ˈvjɔla/
Substantiv
viola f., viole pl.
Sinonime
Cuvinte derivate
Adjectiv
| Declinarea adjectivului viola | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | viola | viola |
| Feminin | viola | viola |
Sinonime
Etimologie
Din provensală veche viola (astăzi în occitană viula) < latină medie *vitula.
Substantiv
viola f., viole pl.
- (muz.) violă
Cuvinte compuse
Etimologie
Din violare.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru violare.
- română: (el/ea) violează
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru violare.
- română: violează
(Latina)
Etimologie
Diminutiv al lui *ium.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului viola | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | viola | violae |
| Genitiv | violae | violārum |
| Dativ | violae | violīs |
| Acuzativ | violam | violās |
| Ablativ | violā | violīs |
| Vocativ | viola | violae |