supune

Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet supune. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet supune, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger supune i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet supune finns här. Definitionen av ordet supune hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen avsupune och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.

română

Etimologie

Din latină supponere.

Pronunție

  • AFI: /suˈpu.ne/


Verb


Conjugarea verbului
supune
Infinitiv a supune
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
supun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să supuie
Participiu supus
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a lua, a aduce sub stăpânire sau în puterea sa (prin forță armată); a cuceri, a subjuga.
  2. (v.refl.) a accepta stăpânirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se închina cuiva.
  3. (v.tranz.) a aduce sub ascultarea, sub autoritatea sa, a subordona influenței sale.
  4. (v.tranz.) (înv.) a îmblânzi animale.
  5. (v.tranz.) a constrânge pe cineva să suporte un lucru, să accepte o situație.
  6. (v.tranz.) a face ca o substanță, un material etc. să fie expuse unei anumite acțiuni, unui anumit tratament (fizic, chimic etc.).
  7. (v.refl.) a se expune de bunăvoie la ceva, a suporta de bunăvoie ceva.
  8. (v.tranz.) a prezenta cuiva un lucru spre cunoștință, apreciere sau hotărâre.
  9. (v.tranz.) (înv. și reg.) a așeza, a pune dedesubt.
  10. (v.tranz.) a forța pe cineva să se aplece, să se încovoaie, să îngenuncheze.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din supune.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru supune.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru supune.

Referințe