supune

română

Din latină supponere.

(v.tranz.) a lua, a aduce sub stăpânire sau în puterea sa (prin forță armată); a cuceri, a subjuga.
(v.refl.) a accepta stăpânirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se închina cuiva.
(v.tranz.) a aduce sub ascultarea, sub autoritatea sa, a subordona influenței sale.
(v.tranz.) (înv.) a îmblânzi animale.
(v.tranz.) a constrânge pe cineva să suporte un lucru, să accepte o situație.
(v.tranz.) a face ca o substanță, un material etc. să fie expuse unei anumite acțiuni, unui anumit tratament (fizic, chimic etc.).
(v.refl.) a se expune de bunăvoie la ceva, a suporta de bunăvoie ceva.
(v.tranz.) a prezenta cuiva un lucru spre cunoștință, apreciere sau hotărâre.
(v.tranz.) (înv. și reg.) a așeza, a pune dedesubt.
(v.tranz.) a forța pe cineva să se aplece, să se încovoaie, să îngenuncheze.

Din supune.