deschide

Din latină discludere.

• AFI: /des'ki.de/

1. (v.tranz.) a da la o parte, a împinge în lături o ușă, o fereastră, un capac etc. care închide ceva.

   Deschide ușa!

2. a descoperi deschizătura de acces într-o încăpere sau într-un spațiu, dând la o parte ușa sau capacul care o închide.
3. a descuia.

   Am deschis cutia cu cheia mea.

4. (v.refl.) (despre ferestre și uși) a lăsa liber accesul sau vederea în... sau spre..., a da spre...

   Trebuie să deschid fereastra.

5. a îndepărta terenurile sterile situate deasupra unui zăcământ, în vederea exploatării lui.
6. (v.tranz.) a desface, a face să nu mai fie împreunat sau strâns.
7. (v.tranz.) a desface, a dezlipi un plic, a scoate din plic, a despături o scrisoare (pentru a lua cunoștință de conținut).

   Când am deschis plicul am descoperit c-am primit o poză.

8. a întoarce coperta (împreună cu una sau mai multe file ale) unei cărți, a unui caiet, a desface o carte sau un caiet la o anumită pagină.

   Deschideți cartea la pagina 23.

9. a face o incizie sau o intervenție chirurgicală într-o rană, într-un organ al corpului.
10. (v.refl.) (despre pământ sau formații ale lui; p. anal. despre valuri) a se despica, a se crăpa.
11. (despre găuri sau crăpături) a se forma.
12. (despre răni) a începe să sângereze sau să supureze; a înceta să mai fie închis.

    Rana s-a deschis.

13. (despre flori) a-și desface petalele.

    Trandafirul să deschide.

14. (despre peisaje, priveliști) a se înfățișa vederii, a se desfășura.
15. (v.tranz.) (adesea fig.) a săpa, a tăia, a croi un drum, o șosea, o cărare.
16. (v.tranz.) a porni o acțiune (juridică), a face începutul; a începe.
17. a face prima mișcare într-o partidă de șah.
18. a trece mingea unui coechipier pentru ca acesta să întreprindă o acțiune ofensivă.
19. (v.tranz.) a face să ia naștere, să funcționeze, a înființa, a organiza o școală, o instituție etc.

    Astezi s-a deschis școala.

20. (v.refl.) (despre culori sau obiecte colorate) a căpăta o nuanță mai luminoasă, mai apropiată de alb.

    Galben deschis.

21. (v.tranz. și refl.) (fig.) a da sau a căpăta o înfățișare luminoasă, prietenoasă.
22. (v.refl.) (despre vocale) a trece din seria vocalelor închise în seria vocalelor deschise.

• desface, descuia, căsca, despica

• (se) închide

• deschidere
• deschis
• deschizător, deschizătoare
• deschizătură

• A(-i) deschide (cuiva) porțile = a(-i) da (cuiva) acces (la ceva), a-i acorda (cuiva) liberă trecere
• A-și deschide sufletul (sau inima) = a face destăinuiri, a spune tot ce are pe suflet; a se confesa
• A deschide (sau, refl., a i se deschide) cuiva pofta de mâncare = a provoca cuiva (sau a căpăta) poftă de mâncare
• A deschide gura = a) a îndepărta buzele și fălcile una de alta pentru a sorbi, a mânca sau a vorbi; b) a vorbi
• A deschide cuiva gura = a face, a sili pe cineva să vorbească
• A deschide ochii = a) a ridica pleoapele, descoperind ochii; p. ext. a se deștepta din somn; b) a se naște
• A deschide (sau, refl., a i se deschide) cuiva ochii = a face pe cineva (sau a ajunge) să-și dea seama de ceva
• A-și deschide ochii (bine) = a fi foarte atent la ceva; a înțelege bine ceva
• A deschide ochii mari = a se mira tare de ceva
• A deschide mâna = a desface degetele strânse în pumn; fig. a fi darnic
• A deschide brațele = a întinde brațele în lături pentru a îmbrățișa pe cineva; fig. a primi pe cineva cu bucurie
• A deschide cuiva carieră = a face cuiva posibilă o carieră bună
• A deschide vorba despre ceva = a începe, a aborda un subiect
• (tranz.) (în expr.) A deschide o paranteză = a pune primul dintre cele două semne care formează o paranteză; fig. a face o digresiune în cursul unei expuneri

• DEX online